Impletind admirabil fictiunea cu autobiografia, Ritornela foamei (2008) reconstituie din frinturi de amintiri de o intensitate tulburatoare povestea vietii unei tinere parizience de origine mauritiana si atmosfera anilor dinaintea si din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Fara a se lasa prins in capcana unei cronici de epoca, Le Clezio isi concentreaza intreaga atentie asupra lui Ethel Brun - imagine fidela a mamei scriitorului -, dezvaluindu-i cu o uimitoare subtilitate sentimentele si aspiratiile, conturind personajele ce si-au lasat amprenta asupra personalitatii ei si mica societate burgheza, mediocra, care o inconjoara, minata de vesnice resentimente fata de straini si de evrei si indreptindu-se in mod iminent spre dezastru. Cu virtuozitatea unui maestru al cuvintelor, Le Clezio surprinde angoasa acestei adolescente sacrificate pe altarul familiei si al razboiului, foamea obsesiva dupa iluziile destramate ce insoteste fiecare moment al existentei sale ca o muzica discreta si staruitoare, o ritornela de o gravitate melancolica. "Intensa, sumbra si luminoasa totodata, Ritornela foamei este cartea sfisietoare a unui fiu, Le Clezio, scrisa in amintirea unei fete care a fost fara voia ei o eroina, mama sa." (Lire) "Sub pretextul povestii lui Ethel, adolescenta in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Le Clezio se intoarce cu discretie si emotie asupra propriilor amintiri." (Le Monde des Livres) "Scriitura mea e pretutindeni, nu are cum sa inceteze. E mai vasta decit foaia de hirtie care o cuprinde: scriu cu cele doua picioare cind merg, cu dintii cind maninc. Scriu cu intregul meu corp, cu trupurile femeilor, cu durerea, cu placerea, cu rasuflarea mea. Si, la rindul meu, sint tot timpul scris de catre lume, fara a ma putea impotrivi." (J. M. G. Le Clezio)