Inițial publicată în 1960, 'The divided self' a avut intenția de a face „nebunia” înțeleasă, iar prin asta a revoluționat modul în care noi percepem bolile mintale. Folosindu-se de cazuri ale pacienților care au lucrat cu el, psihiatrul R. D. Laing a argumentat că psihoza nu este o condiție medicală, ci o consecință a „eului divizat”, sau tensiunea dintre cele două personalități ale noastre: cea autentică, identitatea noastră privată, și cealaltă, cea falsă, pe care o arătăm lumii.
Abordarea radicală pe care a propus-o Laing asupra nebuniei oferă o analiză detaliată a alienării personalității, prezentată într-o manieră umană, nu tipic științifică, ceea ce a făcut ca pacienții să fie puși, din nou, sub tratament.
First published in 1960, this watershed work aimed to make madness comprehensible, and in doing so revolutionized the way we perceive mental illness. Using case studies of patients he had worked with, psychiatrist R. D. Laing argued that psychosis is not a medical condition, but an outcome of the 'divided self', or the tension between the two personas within us: one our authentic, private identity, and the other the false, 'sane' self that we present to the world.
Laing's radical approach to insanity offered a rich existential analysis of personal alienation and made him a cult figure in the 1960s, yet his work was most significant for its humane attitude, which put the patient back at the centre of treatment.