Arheologii datează epoca bronzului în Europa, din aproximativ mileniul V î.Hr.până în ultimul mileniu î.Hr. Acel interval de timp a constat în schimbări dramatice ale civilizațiilor aflate între Oceanul Atlantic și Marea Neagră precum și în cele din Scandinavia până în Marea Egee. Descoperirea bronzului, un aliaj de cupru și staniu, a fost o dezvoltare tehnologică remarcabilă, permițând turnarea unor unelte și arme mult mai puternice. În toată Europa, oamenii din epoca bronzului au forjat metalul, au comercializat produsele din acest material, au ridicat pietre monolitice, au practicat rituri funerare și religioase similare și și-au decorat produsele cu motive și simboluri comune. De la palatele cretane la locuințele elvețiene de pe malul lacului, a apărut o cultură comună. În acest text, autorii explorează povestea epocii bronzului, urmărind-o dincolo de granițele ei istorice.
Archaeologists date the Bronze Age in Europe from about the 5th to the last millennium BC. That span of time saw dramatic changes in civilizations from the Atlantic Ocean to the Black Sea, and from Scandinavia to the Aegean. The discovery of Bronze, an alloy of copper and tin, was a remarkable technological development, permitting the casting of much stronger tools and weapons. Across Europe, the people of the Bronze Age forged metal and traded its products, raised monolithic standing stones, practised similar funerary and religious rites, and decorated their products with the same motifs and symbols. From Cretan palaces to Swiss lakeside dwellings, a common culture arose. In this text the authors explore the story of the Bronze Age, tracing it back beyond the borders of history.