Viețile a două femei - singura supraviețuitoare a unui accident de avion și pădurarul tulburat care conduce misiunea de salvare pentru a o găsi - se intersectează într-un roman de debut captivant despre regrete și a doua șansă Nu mai judec niciun bărbat și nicio femeie. Oamenii sunt oameni și nu cred că mai sunt multe de spus în această privință. Acum douăzeci de ani poate că aș fi fost de altă părere în această privință, dar pe atunci eram o altă Cloris Waldrip. Aș fi putut continua să fiu aceeași Cloris Waldrip, cea care am fost timp de șaptezeci și doi de ani, dacă nu aș fi căzut din cer în acel mic avion duminică, 31 august 1986. Este uimitor faptul că o femeie poate ajunge la capătul vieții sale și să constate că abia se cunoaște pe sine.
Când Cloris Waldrip, în vârstă de șaptezeci și doi de ani, se trezește pierdută și singură în sălbăticia neiertătoare a munților Montana, cu doar o biblie, o pereche de cizme rezistente și câteva bomboane care să o țină în viață, se pare că șansele ei de a ajunge vreodată acasă, în Texas, sunt minime. Debra Lewis, un pădurar, care se descurcă cu băutura după un divorț dificil, este singura care crede că bătrâna ar putea fi încă în viață. Galvanizată de noua sa misiune de a o găsi, Lewis conduce un grup pestriț de salvatori pentru a urmări urmele de indicii pe care Cloris le-a lăsat în urmă.
Dar, pe măsură ce zilele se transformă în săptămâni, iar situația lui Cloris devine din ce în ce mai precară, ajutorul vine din cele mai neașteptate locuri, ceea ce o determină să pună la îndoială toate certitudinile pe care și-a clădit viața. Plină de suspans, ironică și superb scrisă, Kingdomtide este povestea inspirată a două personaje de neuitat, al căror eroism ne amintește că supraviețuirea este doar începutul.
The lives of two women – the sole survivor of an airplane crash and the troubled park ranger who leads the rescue mission to find her – intersect in a gripping debut novel of second thoughts and second chances I no longer pass judgment on any man nor woman. People are people, and I do not believe there is much more to be said on the matter. Twenty years ago I might have been of a different mind about that, but I was a different Cloris Waldrip back then. I might have gone on being that same Cloris Waldrip, the one I had been for seventy-two years, had I not fallen out of the sky in that little airplane on Sunday, August 31, 1986. It does amaze that a woman can reach the tail end of her life and find that she hardly knows herself at all.
When seventy-two-year-old Cloris Waldrip finds herself lost and alone in the unforgiving wilderness of the Montana mountains, with only a bible, a sturdy pair of boots, and a couple of candies to keep her alive, it seems her chances of ever getting home to Texas are slim. Debra Lewis, a park ranger, who is drinking her way out of the aftermath of a messy divorce is the only one who believes the old lady may still be alive. Galvanized by her newfound mission to find her, Lewis leads a motley group of rescuers to follow the trail of clues that Cloris has left behind.
But as days stretch into weeks, and Cloris’s situation grows ever more precarious, help arrives from the unlikeliest of places, causing her to question all the certainties on which she has built her life. Suspenseful, wry and gorgeously written Kingdomtide is the inspiring account of two unforgettable characters, whose heroism reminds us that survival is only the beginning.