„Walls - A History of Civilization in Blood and Brick” de David Frye, este o scriere atât de pasionantă și revoluționară încât va schimba profund felul în care ne raportăm la zidurile noastre. În pofida materialității lui dure, zidul are o aură semantică plastică, să ne gândim numai: zidul este în același timp acel lucru care ne protejează, dar este deopotrivă și ceea ce ne încastrează, el ne creează limite ce se cer în permanență transgresate.
Pentru mai mult de 4000 de ani, majoritatea oamenilor a trăit înăuntrul zidurilor. David Frye se întreabă dacă aceste ziduri ne-au afectat modul în care gândim, operăm și creăm. Mai mult, el ajunge la afirmația pertinentă că nicio cultură nu s-ar fi dezvoltat dacă nu ar fi existat aceste ziduri ale cetății care să ne apere și să ne dea timpul pentru creație culturală. Înafara zidurilor, oamenii trăiesc numai întru supraviețuire imediată.
Amintind marile noastre ziduri (Zidurile din Jericho, Marele Zid Chinezesc, Zidul Berlinului), David Frye ne invită să ne interogăm: În ce măsură am construit noi zidurile și în ce măsură ne-au construit ele pe noi? Mai cu seamă, ce spun despre noi zidurile pe care le-am construit?
David Frye explores the historical significance of walls and barriers, especially the way they separate and subdivide cities, empires and nations. There have been Great Walls throughout history, from Persia, Rome and China to Central America, while mysterious labyrinthine complexes have been discovered in remote deserts. As the role of borders comes under increasing scrutiny today, Frye suggests the symbolism of walls has become an integral part of human understanding.