Cu ajutorul fanteziei vedem, recunoaștem și înțelegem lumea. Fantezia colorează și modelează comportamentul, gândurile și sentimentele. Într-o schimbare constantă, fanteziile se mișcă și se dezvoltă și, asemeni viselor, sunt create prin dorințele, speranțele, fricile, luptele și anxietățile noastre. Produse de experiențe reale împletite cu realitaea emoțională, cu minciunile pe care ni le spunem sau cu o cunoaștere profundă a adevărurilor inevitabile, fanteziile pot atât să îmbogățească, cât și să deruteze. Fantezia adaugă nu doar plăcere, ci și o rezonanță emoțională, dar și frică și anxietate experiențelor zilnice, și ca atare este o caracteristică definitorie a ceea ce înseamnă să fii om. Aceasta este o idee din psihanaliză, o idee esențială și dezbătută, punctând dialogul dintre noi înșine și o lume în care suntem forțați să trăim și să supraviețuim.
It is through phantasy that we as humans see, recognise and comprehend the world. Phantasy colours and moulds behaviour, thoughts and feelings. Constantly changing, phantasies move and develop with growth and, like dreams, are created through our desires, our hopes, our fears, conflicts and anxieties. Arising from real experience interlaced with emotional reality, with lies we tell ourselves or with a deep knowledge of inescapable truths, phantasies can both enrich and confuse. Phantasy adds not only pleasure and emotional resonance but also fear and anxiety to everyday experience, and as such is a defining characteristic of what it means to be human. It is an essential - and contentiously debated - idea in psychoanalysis, punctuating the dialogue between ourselves and a world that we are forced both to live in, and live through.