Arhitectul catalan Josep Maria Jujol (1879-1949) și-a dezvoltat stilul arhitectural neobișnuit în mulți ani de colaborare strânsă și creativă cu Antoni Gaudi. Mulți ani a trăit în umbra marelui maestru, însă originalitatea lui era greu de temperat astfel. Gaudi îl descrie pe Jujol ca fiind nechibzuit, neascultător și prea visător. Aceste caracteristici aveau să constituie mai târziu forța creatoare a lui Jujol.
Stilul lui Jujol se caracterizează printr-un grad ridicat de sensibilitate față de formele naturii, o estetică enfatic anti-geometrică, atenție la manoperă și detalii, precum și utilizarea imaginativă a materialelor vechi și chiar reciclate. Opera sa este o expresie elocventă a afecțiunii sale pentru peisajul catalan, a modestiei și a credinței sale religioase profunde. Jujol obișnuia să picteze manual clădirile pe care le construia și muncea pe șantier împreună cu constructorii.
În acest volum superb editat de Taschen puteți urmări atent evoluția lui Jujol; de la copilul care obișnuia să confecționeze obiecte bizare din rămășițe și deșeuri pe care le găsea prin gospodăria părinților, până la afirmarea ca unul dintre cei mai iluștrii arhitecți din lume.
Catalan architect and colleague of Gaudi Josep Maria Jujol (1879-1949) developed his unusual architectural style through many years of close, creative collaboration with Antoni Gaudi. Jujol's work is characterized by a high degree of sensibility to the forms of nature, an emphatically anti-geometric aesthetic, attention to workmanship and detail, as well as the imaginative use of old and previously utilized material. It is an eloquent expression of his affection for the Catalonian landscape, his modesty, and deep religious faith.