Este posibil să ai o moarte fericită? Aceasta este întrebarea centrală a uimitorului roman de început al lui Camus, publicat postum și salutat ca un eveniment literar major. Romanul spune povestea unui tânăr algerian, Mersault, care sfidează regulile societății, comițând o crimă și scăpând de pedeapsă, experimentând apoi diferite moduri de viață și murind în cele din urmă ca un om fericit. În multe privințe, O moarte fericită este o primă schiță fascinantă pentru The Outsider, dar poate fi privită și ca un autoportret sincer, care se bazează pe amintirile lui Camus despre tinerețea, călătoriile și primele sale relații. Este infuzată cu descrieri lirice ale Algerului însorit al copilăriei sale - locul în care, în cele din urmă, Mersault își găsește liniștea și moare "fără mânie, fără ură, fără regrete".
Is it possible to die a happy death? This is the central question of Camus's astonishing early novel, published posthumously and greeted as a major literary event. It tells the story of a young Algerian, Mersault, who defies society's rules by committing a murder and escaping punishment, then experimenting with different ways of life and finally dying a happy man. In many ways A Happy Death is a fascinating first sketch for The Outsider, but it can also be seen as a candid self-portrait, drawing on Camus's memories of his youth, travels and early relationships. It is infused with lyrical descriptions of the sun-drenched Algiers of his childhood - the place where, eventually, Mersault is able to find peace and die 'without anger, without hatred, without regret'.